Aici puteţi cere sfaturi, puteţi întreba despre neclarităţile ce le aveţi referitoare la un setup astrofoto, la modalităţi de achiziţie a cadrelor, despre timpi de expunere, despre alte setări etc. etc.
2 participanți
Întrebări şi răspunsuri rapide despre teoria şi practica astrofotografiei
admin- Admin
- Mesaje : 64
Data de inscriere : 03/03/2013
razvy616- Mesaje : 1
Data de inscriere : 25/05/2013
- Mesaj n°2
pareri
pai sa incep eu. am mai cerut sfaturi pe un alt forum, am fost indrumat sa vin aici. pe scurt am un nikon d5100, 18-55mm, trepied, telecomanda, desi am urmat sfaturile dintr-un tutorial de fotografie, am setat aparatul asa cum era descris acolo cerul era senin, fotografia mea a iesit complet neagra, doar 2 puncte de lumina, unde gresesc? o persoana de pe alt forum mi-a spus ca doar trebuie sa ridic obiectivul spre cer. astept sfaturi. multumesc
asta vreau sa fac
asta vreau sa fac
admin- Admin
- Mesaje : 64
Data de inscriere : 03/03/2013
Pentru început, un bun venit călduros!
În ceea ce priveşte astrofotografia de câmp larg, avem un subforum, unde cei ce doresc pot posta fotografii. Asta e doar informativ, ca să ştii că nu eşti singur în acest demers.
În al doilea rând, slaba lumină a stelelor şi norilor gazoşi slab luminoşi necesită expuneri lungi. Probleme este că la expuneri foarte lungi, încep să apară dârele stelelor. N-ar fi nimic, unii s-au specializat în a fotografia aşa-zisele "star trails" şi o fac foarte bine şi cu efect. Însă noi, alţii, printre care şi tu, dorim să nu ne apară dâre, ci splendoarea norilor nebuloşi gazoşi ai Căii Lactee, de pildă. Tehnica e ceva mai dificilă şi presupune:
1. găsirea maximului de timp de expunere (20-30s), aşa încât să nu apară dâre la stele (în cazul folosirii doar a trepiedului*),
2. repetarea fotografierii de cât mai multe ori posibil, pentru a aduna semnal,
3. adunarea semnalului folosind programe specializate,
4. nu în ultimul rând, ci chiar în primul, fotografierea într-o zonă extraurbană, cu poluare luminoasă cât mai mică.
* - asteriscul roşu l-am pus, fiindcă, în absenţa unei monturi ecuatoriale, se pot folosi soluţii simple home-made, care permit expuneri ceva mai lungi, graţie trackingului pe care-l pot face. O astfel de soluţie o reprezintă aşa-numitul barn door tracker, care se poate construi fără dificultate de cine are ceva aptitudini practice. Ca aici. Şi sunt multe locuri unde se poate găsi schema şi modul detaliat de construcţie.
Asta ar cam fi teoria. În practică, se poate face şi o singură captură la ISO mai ridicat (chiar 6400) şi să iasă ceva. Însă e de dorit să se ia mai multe cadre, astfel fotografiile ieşind mult mai curate, dpdv al zgomotului.
PS: astrofotografia nu e un domeniu uşor, ci unul care ne provoacă şi, poate tocmai de aceea, e atât de dătător de satisfacţii când avem rezultate.
În ceea ce priveşte astrofotografia de câmp larg, avem un subforum, unde cei ce doresc pot posta fotografii. Asta e doar informativ, ca să ştii că nu eşti singur în acest demers.
În al doilea rând, slaba lumină a stelelor şi norilor gazoşi slab luminoşi necesită expuneri lungi. Probleme este că la expuneri foarte lungi, încep să apară dârele stelelor. N-ar fi nimic, unii s-au specializat în a fotografia aşa-zisele "star trails" şi o fac foarte bine şi cu efect. Însă noi, alţii, printre care şi tu, dorim să nu ne apară dâre, ci splendoarea norilor nebuloşi gazoşi ai Căii Lactee, de pildă. Tehnica e ceva mai dificilă şi presupune:
1. găsirea maximului de timp de expunere (20-30s), aşa încât să nu apară dâre la stele (în cazul folosirii doar a trepiedului*),
2. repetarea fotografierii de cât mai multe ori posibil, pentru a aduna semnal,
3. adunarea semnalului folosind programe specializate,
4. nu în ultimul rând, ci chiar în primul, fotografierea într-o zonă extraurbană, cu poluare luminoasă cât mai mică.
* - asteriscul roşu l-am pus, fiindcă, în absenţa unei monturi ecuatoriale, se pot folosi soluţii simple home-made, care permit expuneri ceva mai lungi, graţie trackingului pe care-l pot face. O astfel de soluţie o reprezintă aşa-numitul barn door tracker, care se poate construi fără dificultate de cine are ceva aptitudini practice. Ca aici. Şi sunt multe locuri unde se poate găsi schema şi modul detaliat de construcţie.
Asta ar cam fi teoria. În practică, se poate face şi o singură captură la ISO mai ridicat (chiar 6400) şi să iasă ceva. Însă e de dorit să se ia mai multe cadre, astfel fotografiile ieşind mult mai curate, dpdv al zgomotului.
PS: astrofotografia nu e un domeniu uşor, ci unul care ne provoacă şi, poate tocmai de aceea, e atât de dătător de satisfacţii când avem rezultate.
Continut sponsorizat
|
|