Acasa
Fiind în căutarea instrumentului ideal (pentru mine) am ales, după un timp în care am cântărit mai multe variante, micul Mak. Doream un instrument care să devină un soi de all arounder, deoarece newtonianul 200/1000 este departe de a fi considerat foarte portabil. Principalele atuuri care m-au făcut să cumpăr Mak-ul au fost: portabilitatea, focala mai lungă (ce-l face adresabil planetelor), calitatea construcţiei, optica foarte bună etc.
Prima impresie pe care am avut-o a fost că e mai compact decât mă aşteptam. Lucru întărit şi de senzaţia de greutate dată de cele 3,5 kg ale tubului.
Varianta aleasă de mine a fost cu ieşire pe 1,25". A fost împerecheat cu o diagonală dielectrică Lacerta. Testele iniţiale făcute terestru, apoi pe stea au arătat o optică bună, fără aberaţii vizibile, nici detectabile la foto, o imagine caldă (la Soare, cu filtru Baader are tentă gălbuie) şi cu contrast bun. Deocamdată n-am reuşit decât să observ Soarele şi Jupiter şi am fost mulţumit, deşi observaţiile s-au desfăşurat din balcon, iar turbulenţa a fost mult peste limita acceptabilă. În măsura în care voi reuşi să surprind şi alte corpuri, voi completa acest minireview.
Prima impresie pe care am avut-o a fost că e mai compact decât mă aşteptam. Lucru întărit şi de senzaţia de greutate dată de cele 3,5 kg ale tubului.
Varianta aleasă de mine a fost cu ieşire pe 1,25". A fost împerecheat cu o diagonală dielectrică Lacerta. Testele iniţiale făcute terestru, apoi pe stea au arătat o optică bună, fără aberaţii vizibile, nici detectabile la foto, o imagine caldă (la Soare, cu filtru Baader are tentă gălbuie) şi cu contrast bun. Deocamdată n-am reuşit decât să observ Soarele şi Jupiter şi am fost mulţumit, deşi observaţiile s-au desfăşurat din balcon, iar turbulenţa a fost mult peste limita acceptabilă. În măsura în care voi reuşi să surprind şi alte corpuri, voi completa acest minireview.
